Incurajare, da! Lauda goala, nu!

“N-ai nevoie sa fii laudat cand esti sigur pe tine; cine cauta lauda se indoieste de propria valoare” – Gustave Le Bon

Exista o conceptie conform careia daca lauzi un copil sau un sportiv, ajuti la cresterea increderii in sine a acestuia, pui o caramida la consolidarea stimei sale de sine. In realitate, lucrurile nu stau tocmai asa – si am sa explic in continuare.

Capcana in care cad foarte multi parinti sau antrenori vizeaza faptul ca  atunci cand copilul/ sportivul a gresit, ei vin cu o avalansa de laude la adresa acestuia. La nivel de perceptie initiala, ceea ce se intampla este ca parintele/antrenorul ii jigneste inteligenta propriului copil sau sportiv. “Nu inteleg de ce tata/antrenorul ma lauda cand eu am dat mingea in copaci sau peste gard?! Pai ce, eu sunt prost, nu imi dau seama ca am gresit?”, mi-au spus de nenumarate ori, in diferite forme, cei cu care lucrez in cabinet.

Dependenta de lauda, motivare externa

Daca ceea ce am descris mai sus se intampla la suprafata cu lauda goala de continut, in profunzime (la nivel psihologic), se declanseaza un adevarat lant negativ.

In primul rand, exista riscul ca acel copil/sportiv sa devina dependent de lauda (fie ea si goala), fapt care nu are cum sa duca in niciun caz la o crestere a stimei de sine, ci foarte probabil la o exacerbare a imaginii de sine (care poate fi de multe ori distorsionata fata de realitate).

In al doilea rand, lauda goala de continut poate genera in timp un tip de motivatie extrinseca (una ce este nesanatoasa atat in performanta sportiva, cat si in parenting). Cand a primi confirmari din afara devine mult mai important decat ceea ce faci efectiv, focusul va fi concentrat pe parerile celorlalti si nu pe actiunile proprii, copilul/ sportivul va incerca sa se compare cu altii si isi va ucide unicitatea. De asemenea, pe parcursul vietii, elementul extern de motivare poate sa dispara in orice moment (din varii motive). Practic, prin lauda goala, performanta este ucisa din fasa.

Bun, daca lauda (goala) nu e o solutie, iar critica stim bine ca nici nu poate fi luata in calcul, atunci ce-i de facut?

Confirma si incurajeaza

Cea mai sanatoasa cale de educatie/antrenare este aceea de a-l incuraja la modul onest pe pe copil/sportiv, iar aceasta incurajare vine din sprijinul pe care va trebui sa i-l acorzi prin a vorbi despre ce a facut. Incurajeaza-l si ajuta-l sa-si exprime emotiile, sa aduca in exterior ceea ce simte, sa spuna ce a facut si cum a gandit toate lucrurile. Incearca sa intorci cumva lauda si sa generezi un dialog, pune-i cateva intrebari simple si specifice: ”Iti place ce ai facut?”, “Cum ti se pare?”, “Cum ai facut?”, “Ce ai gandit?”, “Iti place sa faci asta?”.

Acest tip de dialog genereaza dezvoltarea capacitatii de autoevaluare a copilului/sportivului. Astfel, in timp, nu va mai avea nevoie de confirmari externe, va sti ca cea mai sanatoasa competitie este cu sine insusi si nu cu altii, iar cel mai important beneficiu va fi ca isi va intelege si integra unicitatea. Va trai o viata implinita in unicitate, nu una falsa, bazata pe imitatie.

 Eduard BUCURESTEANU,

Psiholog Clinician & Consilier pentru Dezvoltare si Transformare Personala

 

 

 

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *