Sinuciderea – strigatul “sugrumat” al vietii

 

  • 10 septembrie – Ziua Mondiala de Prevenire a Suicidului*  “Sinuciderea este o retragere totala din fata problemelor vietii, generata de înfrangere sau teama de înfrangere, pe una din cele trei mari probleme ale vietii: societatea, profesiunea sau iubirea” – Alfred Adler

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), aproximativ 3.000 de oameni se sinucid în fiecare zi în întreaga lume, iar 1 milion de oameni se sinucid anual, ceea ce înseamnă un caz de suicid la fiecare 40 de secunde.

Potrivit Alianţei de Prevenţie a Suicidului, în România, “în fiecare an, se înregistrează aproximativ 13 decese prin sinucidere la 100.000 locuitori, situându-ne pe locul trei în ierarhia circumstanţelor de moarte violentă”.

De la idee, la act…

Dincolo de toate aceste cifre “reci”, o concluzie certa poate fi trasa: suicidul a devenit o problema majora in lumea asa zis moderna, iar reducerea ratei suicidului trebuie sa devina un obiectiv important.

Referitor la tema extinsa a suicidului, după parerea mea, putem vorbi de trei etape: ideatia suicidara, tentativa de suicid, suicidul fatal.

Prima etapă este un strigăt de disperare, dorinta de viata fiind in acest caz mai mare decat cea de viata. Cred că, în aceasta etapă, se poate interveni cu succes în cele mai multe cazuri.

În a doua etapă, cea a tentativei, subiectul vrea sa moara, insa mai poate fi convins sa traiasca (avem de-a face cu un act ratat). Si în acest caz, cu tact si abilitate, sansele de a reusi anularea altor tentative sunt destul de mari. De asemenea, trebuie menţionat şi faptul că nu orice tentativă de suicid corespunde unei dorinte de moarte, existand situatii in care tentativa de suicid nu este altceva decat o forma de santaj. Chiar si asa, tentativa de suicid denota o relationare problematica cu altii (dar şi cu sine), motiv pentru care trebuie tratată cu maxima seriozitate.

In fine, in cazul suicidului fatal, dorinta de moarte este mai mare decat dorinta de viata. Sugrumat de probleme, subiectul nu mai poate fi ajutat si nu se mai poate face nimic. Premeditarea (cumpararea de medicamente sau arme), denotă o patologie psihiatrica, moartea in acest caz este dorita cu adevarat şi apare ca unica solutie in faţa suferinţei.

 Moartea, un drum fără întoarcere

Din capul locului trebuie să precizez că nu există “reţete de succes”, metode care să anuleze riscul suicidar. Cineva spunea, la un moment dat, ca “tentativele de suicid apar brusc, ca un tunet pe un cer aparent senin”. Înlcin sa-i dau dreptate si de aceea cred ca putem fi atenţi la anumite nunaţe si semnale pe care ni le transmit cei apropiaţi. Ameninţările trebuie mereu luate in considerare, chiar dacă sunt facute impulsiv-instinctiv, in momente de furie.

Intr-o astfel de situaţie, cred ca două sunt atitudinile ce trebuie evitate: banalizarea – poate declanşa un disconfort psihic subiectului; dramatizarea – angoasei subiectului i se raspunde cu o alta angoasa, cele doua se vor alimenta reciproc si vor creste intensitatea.

Ce putem face? În primul rând să apelăm cât de repede posibil la un ajutor de specialitate (medic, psiholog, terapeut, etc.), astfel incat cineva competent si pregatit sa faca o evaluare a starii de fapt a subiectului. Să-i amintim celui aflat in ratacire cât de important este pentru noi şi că avem mare nevoie de el. Aceştia sunt primii paşi, esenţiali în procesul salvarii celui ratacit. Restul pasilor vor veni de la sine, functie de context si situatia in sine.

Sinuciderea lasă în urma sa multă durere şi suferinţă. Nu rezolvă problemele de care fuge cineva ce alege aceasta varianta, ba chiar in anumite situatii le transmite pe umerii altcuiva. De cele mai multe ori, pe umerii cuiva drag.

Viaţa este un dar divin, o călătorie unică şi magică, pe care suntem binecuvântaţi să o savurăm. Chiar dacă este presarata atât cu clipe minunate cât şi cu momente coplesitoare, sensul vietii este acela de a ne duce catre binele nostru suprem. Unul pe care nu-l putem afla altfel decat traind viata in toata plenitudinea ei, adica cu bucurie si recunostinta.

Moartea, în schimb, este un drum fără întoarcere. Cel puţin, fără întoarcere imediată…

Psiholog Eduard Bucuresteanu (Psihoterapeut & Consilier pentru Dezvoltare si Transformare Personala)