Viata ca un fluviu

Inainte ca „Bestia Estului” sa se napusteasca asupra tarii noastre („Bestia Estului” a fost numit gerul siberian  ce a lovit napraznic Europa in mijloc de martie 2018), am facut o scurta plimbare pe Faleza din Braila.

Am contemplat ceva timp asupra cursului destul de navalnic al Dunarii, fluviul ce curge prin zece tari si traverseaza patru capitale europene. Era rece, cenusiu, oarecum… respingator. Il stiam din perioada verii, atunci cand era cald, linistit si…prietenos.

Nu stiu cum il percepeti voi, dar eu îl aseman cumva cu viata omului. Curgerea aceasta a fluviului, de la izvoare pana la varsarea in Marea Neagra, imi pare precum Calatoria Omului de la nastere pana la trecerea Dincolo. Un sentiment al eternitatii, o senzatie de permanenta si totusi, o ingemanare misterioasa de final si vesnicie. Mister…

La nastere, adica la izvor, fluviul este dominat de fragilitate, usor confuz si fara directie, neavand habar ce traseu i se deschide sau cat de lung este acesta.

Odata trecut de etapa „copilariei” si „hranit” de afluenti sau ploi, fragilul fluviu se maturizeaza, devine puternic si ferm. Isi face propriul sau drum prin…viata si invata „lectia flexibilitatii si adptabilitatii”. Astfel, in ciuda obstacolelor pe care le intalneste, isi gaseste resurse si forta de a le depasi. Vitregiile vremii (vara caniculara, iarna geroasa), barajele ridicate de om sau bustenii pusi in calea sa de natura potrivnica nu il impiedica sa-si urmeze cursul cu demnitate si maretie.

Pe tot parcursul sau, asemeni omului, fluviul isi impartaseste darul cu cei din jur, hraneste cu ce are mai bun conexiunea cu cei ale caror vieti le atinge, ofera si altora din preaplinul sau. Astfel, apa fluviului „da viata”, intr-un fel sau altul, localitatilor prin care trece, oamenilor, pestilor, pasarilor sau animalelor cu care „intra in contact”.

La final, ajuns la batranete si pregatit sa treaca Dincolo, fluviul se intinde larg si obosit, cu mai putina vigoare, dar cu cu aceeasi maretie. Demn, intra in simbioza cu marea ce il va duce intr-o alta Calatorie. Pentru ca, nu-i asa, ca si in viata umana, nimic nu se pierde, totul se trasforma.

Eduard BUCURESTEANU,

Psiholog Clinician & Consilier pentru Dezvoltare si Transformare Personala

2 Comments

  • banica bogdan Posted 19/03/2018 5:26 PM

    Foarte frumos zis, Edy.

    • admin Posted 19/03/2018 7:38 PM

      Multumesc!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *